Viitorul STAS

Daniel Săuca

Departe de casă, chiar dacă printre români, mi-au revenit gânduri vechi. Ajunse aproape certitudini. Viitorul STAS e una dintre ele. La un moment dat, aproape tot globul va arăta la fel. Mi-e greu să cred că expansiunea agresivă a globalismului (sau cum doriți să numiți (re)modelarea universală) se va opri din cauza războaielor, epidemiilor, inflației. Firește, vor exista excepții (de genul tehnologiilor de ultimă generație aplicate în sate cu case construite în urmă cu sute de ani, localități depopulate de pildă), dar așa cred că va merge lumea, mânată sau nu ca o superturmă de vite. Miliardele de neohumanoizi flămânzi vor trebui hrăniți, iar infrastructura, mai ales de transport, va avea sarcina să acopere nevoile de deplasare, din ce în ce mai presante, mai ales înspre locurile de muncă. Sistemele medicale vor avea poate chiar un rol cultural, în timp ce comunicarea prin noile media va schimba dramatic așa-zisa dezvoltare socială a individului. Sună cunoscut? Turism spațial nu numai pentru superbogați, creșterea vârstei, speranței de viață, creșterea vârstei de pensionare etc. Le-ați citit, cu siguranță, nu puțini dintre dvs. Gândindu-mă departe de casă, chiar dacă printre români, și la asemenea subiecte, nu înțeleg, pur și simplu, de ce la noi lucruri evidente care țin de anticiparea firească a viitorului, nu au fost sau nu sunt luate în seamă politic convingător de prea-mulți berbeci decizionali. Să fi fost, să fie prostie, incompetență? Ori numai supunere oarbă față de anumite interese din afara țării? Nici nu mai are importanță, poate. Rămâne de văzut dacă vom face parte și mai mult din viitorul STAS. Și cu ce costuri, cu ce preț. Supraviețuirea în afara istoriei, curgerii istoriei se arată (tot mai) imposibilă.